Cap 03-2005   RADIOGRAFIA EXECUTĂRII UNEI INSTALAŢII FĂRĂ PLAN DE COORDONARE ÎNTRE SPECIALITĂŢI

Teodor TERETEAN*

 

În articol se analizează unele aspecte (reieşite din analiza unui caz real) ale modului de proiectare-realizare a instalaţiilor de ventilare-climatizare simultan cu cele de construcţie. Se prezintă consecinţele negative (nedorite) care în final influenţează înseşi soluţiile tehnice finale de realizare a construcţiei şi instalaţiilor.

The paper briefly examines some comportment in designing and erecting out of the ordinary HVAC systems and the building components. The paper suggests the impact of these over the final technical solutions (of the HVAC system and of the building)

 

Acest articol se adresează, în primul rând (dar mai ales), tuturor specialiştilor tehnici începători, atât în instalaţii (ventilare-climatizare, electrice, sanitarei), cât şi cei în construcţii civile/ industriale.

Poate că unii dintre noi, mai romantici sau încă aducători-aminte de poveşti, spuse la gura sobei, de bunici, retrăiesc poveştile cu Păcală şi Tândală: „- Trage uşa după tine, măi Păcală ! zise stăpânul casei la plecare, iar acesta din urma degrabă scoase uşa din ţâţâni, şi-o aburcă cu năduf în spate şi p-aici îi fu drumul !…”.

Povestea care urmează face parte din inepuizabilul stoc de poveşti proaspete şi foarte proaspete cu care mă întâlnesc, în ultima vreme, la mai tot pasul.

Deh ! Omul cât trăieşte învaţă ! Dacă nu, este un mort viu ! Sau invers, mă rog !

 

Ce înseamnă setul de teme de proiectare

Pare destul de ciudat să amintim despre acest subiect care este la mintea cocoşului (teorema L-M-C).

Şi totuşi se constată, din păcate post-factum, că s-au pornit investiţii, mai mici sau mai mari, fără a exista un set de teme de proiectare deşi acestea sunt acte juridice de bază, concepute în termeni tehnici (de proiectare-execuţie), care generează, atât realizarea tehnică corectă a obiectivului (conform normelor şi normativelor în vigoare la noi), cât şi elementele de pornire care generează oferta către investor cu toate cheltuielile la care acesta se angajează, pentru realizarea obiectivului dorit.

Spunem set de teme pentru că sunt tot atâtea câte sunt toate specialităţile care concură la realizarea obiectivului, din care cităm (fără a fi epuizat enumerarea): tehnologice, arhitectură, structuri, compartimentări, instalaţii (încălzire, aer-condiţionat, electrice, sanitare, gaze…) etc.

Spre a fixa ideile, în cazul instalaţiilor de aer condiţionat (climatizare), daţi-ne voie să recapitulăm cele de mai înainte, împreună cu Dumneavoastră, luând un caz concret şi anume amenajarea unei săli de entertainment (cu jocuri mecanice, electronice etc.) cu aglomerare de persoane.

Tema tehnologică trebuie să precizeze, printre altele: tipul de activitate care se va desfăşura în obiectiv, numărul participanţilor, felul activităţii acestora, felul aparatelor (de ex. televizoarele) sau echipamentelor (de ex. vitrinele frigorifice) cu toate degajările poluante ale acestora /căldură, praf, mirosuri etc./, puterea electrică a corpurilor de iluminat etc. şi, mai ales, orarul de prezenţă (în cazul oamenilor) sau funcţionare (în cazul aparatelor/echipamentelor) ş.a.m.d.

Tema de arhitectură trebuie să arate soluţiile adoptate pentru formele şi dimensiunile tavanului fals (unde se vor plasa canalele de distribuţie/ colectare a aerului vehiculat de instalaţia de climatizare), a stâlpilor, zonele de admitere/ interzicere a plasării dispozitivelor de introducere/ evacuare a aerului (anemostate, grile etc.) ş.a.m.d.

Tema de structură trebuie să detalieze din punct de vedere ingineresc tema de arhitectură; în plus, cu referire la instalaţia de climatizare, trebuie să menţioneze traseele (ne)admise pentru amplasarea canalelor de aer, locurile permise/ interzise de amplasare a echipamentelor de climatizare (care datorită greutăţii acestora pot influenţa sau nu structura de rezistenţă, zonele din planşee/ pardoseli în care se admit/ interzic practicările de goluri pentru traversarea canalelor de aer ş.a.m.d.

În general se admite faptul că, în cazul clădirilor civile, arhitectul şi tehnologul (cu acceptul viitorului proprietar al investiţiei) stabilesc temele iniţiale, completate ulterior cu observaţiile structuristului.

Temele de utilităţi (instalaţii): odată stabilite temele iniţiale, fără nici-o zăbavă, trebuie emise temele adiacente, pentru toate tipurile de instalaţii cu care trebuie dotată investiţia, pentru a cunoaşte concret influenţele pe care acestea le au asupra soluţiilor primare tehnologice, arhitecturale şi structurale.

Numai după analizarea în comun de către tehnolog, arhitect şi structurist, împreună cu echipa de instalatori (climatist, electrician, sanitarist etc.) se pot emite temele finale de elaborare a documentaţiei tehnico-economice de realizare a investiţiei.

Ha ! veţi zâmbi Dumneavoastră: Dom’le dar aici avem de-a face cu economia de piaţă ! Ce facem cu sistemul de ofertare, separat pe specialităţi ?

Ştiţi ceva ? Şi Dumneavoastră aveţi dreptate ! Deci…

 

Influenţele actualului sistem de ofertare

Investorul, în special cel privat, are dreptul de a-şi selecţiona, prin licitaţie publică sau pe altă cale, echipa (firmele/ specialiştii) cu care va dezvolta realizarea investiţiei.

În funcţie de mărimea şi importanţa acesteia, echipa va fi mai mare sau mai mică, mai scumpă sau mai ieftină, mai experimentată sau mai …inocentă.

Consecinţele vor fi suportate, ulterior, de investor.

Datoria noastră, a specialiştilor este aceea de a-l pregăti pentru un asemenea bine-meritat feed-back.

Însă, odată ce au fost stabilite echipele, procedura de lucru trebuie să fie aceea prezentată în paragraful anterior.

 

Ce este un plan de coordonare

În timpul elaborării soluţiilor tehnice pentru toate specialităţile amintite mai înainte, apare condiţia sine-qua-non a întocmirii unui plan de coordonare a realizării fizice, adică a unui plan de dezvoltare a etapelor de execuţie, pas-cu-pas, a investiţiei (echivalentul vechiului grafic de execuţie).

Diferenţa faţa de vechiul grafic de execuţie este aceea că noul plan coordonează firme particulare, cu interese financiare specifice de grup.

Evident, orice obiectiv nou care se construieşte ar trebui sa aibă un plan de coordonare, atât în cadrul unei anumite specialităţi, cât mai ales, inter-specialităţi.

Oricât de priceput sau de vechi eşti în branşă, tot ai nevoie de un asemenea plan.

Situaţia menţionată este valabilă şi în cazul reabilitării unor construcţii mai vechi.

Un plan de coordonare trebuie să pună cap-la-cap toate lucrările care concură la realizarea obiectivului, analizându-le atât suprapunerea spaţială, cât şi simultaneitatea temporală, în derularea activităţilor (de ex. furnizarea la timpul potrivit a materialelor de execuţie, a forţei de muncă /nici în plus, nici în minus/ etc.) cu scopul clar de a scurta la minimum durata de execuţie.

 

Povestea noastră adevărată

Suntem într-un important oraş al ţării.

Începutul. La finele anului 2004, un cunoscut investor străin se decide să realizeze amenajarea unei săli de entertainment (cu jocuri mecanice, electronice etc.), evident, sală publică cu aglomerare de persoane.

Investorul nostru foloseşte ca tehnolog un angajat de-al său, de aceeaşi naţionalitate, şi un tânăr arhitect român, plin de idei novatoare dar cu experienţă …minimă în domeniul menţionat.

Aceştia, la ordinul investorului, trebuiau să dezvolte investiţia într-o sală (cu o arie utilă de cca. 800 m2), aflată la ultimul etaj (supraînălţat, cu o structură uşoară de acoperiş) peste o construcţie aflată în buricul-târgului,.

Etapa 2-a. La începutul anului 2005 a fost ales şi cel care va realiza (după un proiect propriu) tavanul fals al sălii de entertainment (ştiţi Dumneavoastră, mirajul soluţiei „la cheie”).

Ei bine, s-a făcut 15 februarie 2005: tavanul era pe jumătate realizat (din cca. 800 m2), dar instalaţia electrică era rezolvată doar pe jumătate.

Cealaltă jumătate depindea de puterea necesară pentru (aţi ghicit!) …echipamentele de climatizare.

Şi aşa, tehnologul şi arhitectul s-au trezit că nu au ales încă un realizator (bine-înţeles „la cheie”) al instalaţiei de climatizare.

Etapa 3-a. Când l-au găsit şi pe acesta s-au plimbat cu toţii prin sala care începuse să prindă contur şi i-au povestit despre ce va fi acolo invitându-l să facă o ofertă.

Greşeala instalatorului climatist a fost aceea de a nu fi cerut o temă completă, în sensul celor prezentate de noi la începutul articolului.

Etapa 4-a. După alte două săptămâni de calcule, în care datele tehnologice au fost ajustate vârtos, în două rânduri (de la simplu la dublu), s-au ales echipamentele locale (pompe termice având condensatoarele/evaporatoare răcite cu apă) a apărut faptul evident, fără putinţă de tăgadă, că într-un tavan fals, cu înălţimea de 15 cm, nu pot fi vârâte echipamente a căror înălţime fizică minimă era de …30 cm.

Deci, dacă adăugam şi panta naturală de scurgere a condensului şi, respectiv, de alimentarea corectă cu apa de răcire-încălzire a pompelor de căldură, tavanul fals trebuia sa ofere climatistului minimum 50 cm de înălţime de lucru.

În condiţiile în care s-a dovedit că sarcina de răcire, cerută tehnologic, era substanţială (pentru cunoscători: cca. 200 W/m2 de arie utilă), a ieşit la iveală că ignorarea impactului generat de sistemul de răcire-încălzire asupra soluţiei tehnice şi modului de executare sălii era o greşeală majoră.

Să vezi atunci târguială pe şantier (văicăreli arhitecturale si tânguieli tehnologice) asupra spaţiului de acordat.

De menţionat că utilizarea acelor echipamente locale de răcire-încălzire a sălii era o cerinţă a sistemului de climatizare adoptat pentru restul clădirii multi-etajate, pe care se afla, ca un moţ, sala de entertainment.

Etapa 5-a. În fine, cu-chiu-cu-vai, s-au acordat 30 de cm. de spaţiu util (de la talpa grinzii la tavanul fals) pentru canalele centrale de introducere a aerului proaspăt şi de evacuare a aerului viciat („turtite” la dimensiuni de 1200x240 mm, într-un raport de 1:5 între laturi), pentru canalele de aer recirculat de echipamente (aparate cu plenum având 4-5 ramuri de distribuţie aer tratat şi cu un canal principal de aspiraţie aer din sală), pentru reţeaua de alimentare cu apă a pompelor termice (care se realizează în pantă urcătoare spre aparate, pentru dezaerisire economică), pentru reţeaua de transport a condensului (realizată in pantă coborâtoare spre punctul central de evacuare din sală) etc.

Partea hazlie consta în faptul că executantul tavanului fals, supărat, a coborât imediat (lungind tiranţii) vechea porţiune executată de tavan dar a continuat, mai abitir, executarea restului de tavan la noua cotă.

Parca vă aud: şi ce dacă a continuat execuţia tavanului; câştiga timp ?

Va răspund consternat: tavanul se executa din …rigips continuu, deasupra căreia nici o pisică nu avea voie sa se strecoare din motive de …rezistenţă diminuată.

În acest spaţiu urmau să se amplaseze (!) echipamentele de climatizare (12 buc a 150 kg. fiecare), canalele de aer, reţeaua de apă de răcire-încălzire a pompelor termice şi reţeaua de condens.

Şi, pentru ca Necuratul sa fie complet negru, electricianul avusese grijă să-şi plaseze reţeaua de alimentare cu energie, a aparatelor şi corpurilor de iluminat (puntea de cable), pe unde i-a convenit.

Era ca un joc al surzilor, fiecare ţinând-o pe a lui.

Este drept, atât executantul tavanului fals, cât şi electricianul, negociaseră termene de execuţie cu investorul, pe vremea când nimeni nu avea habar de impactul instalaţiei de climatizare care urma sa fie cerută ulterior, de …tehnolog (conform gradului de dotare tehnică a sălii).

Etapa 6-a. Lovitură de teatru: după 4 săptămâni şi un pic de la prezentarea sistemului de ancorare de tavan a echipamentelor soseşte răspunsul structuristului-şef al clădirii care cere reamplasarea echipamentelor (pompelor termice), în anumite locuri obligatorii (pasă-mi-te structura de susţinere a acoperişului era cam …subţire), inclusiv utilizarea unui anume sistem de ancorare antiseismică a echipamentelor, proiectat special pentru acestea, chiar de Domnia-Sa.

Pe scurt: practic totul era dat peste cap (reţelele de aer, de apă şi de condens).

În aceste condiţii oferta iniţială de realizare a investiţiei de climatizare devenise insuficientă: apăruseră cheltuieli suplimentare cu materialele şi mai ales apăruseră majorări ale manoperei (realizarea noului tip de suport de ancorare a echipamentelor trebuia făcută pe şantier şi nu la atelier).

În privinţa reţelelor electrice, electricianul tăcea mâlc (doar avea sacii în căruţă !) punţile de cabluri erau deja executate; el arătând cu degetul la climatist că întârzia execuţia.

Dialogul surzilor continua.

Etapa 7-a. Cu mulţi ani în urmă, adolescent fiind, am văzut un vestit film italian Şoferii iadului; ăştia cărau trinitroglicerină printr-un desert, sa stingă o sondă în erupţie, care luase foc.

Era o joacă de copil faţă de condiţiile în care muncitorii instalatori au trebuit sa execut, cu destule opinteli şi întârzieri, reţelele de canale de aer, de apă şi de condens.

Vă las Dumneavoastră libertatea de a vă imagina baletul lor în tavanul fals în care nu aveau voie să se târască decât pe anumite direcţii, obligate de soluţia tehnică aleasă (incorect după părerea noastră) pentru realizarea tavanului fals.

Va închipuiţi cât timp pierdut, câţi nervi suplimentari, câte sudalme şi toate celelalte.

Cum s-ar fi desfăşurat amplasarea componentelor instalaţiei de climatizare după care ar fi venit structuristul şi şi-ar fi agăţat tavanul fals !

În privinţa echipamentelor norocul le-a surâs executanţilor de climă: investorul a acceptat (evident plătind suplimentar) să se demonteze (sau să se întârzie montarea tavanului fals) pentru ca suporţii să poată fi sudaţi la faţa locului şi aparatele să poată fi introduse.

Oricum altă soluţie nu exista.

Etapa 8-a. Datorită gradului de nervozitate şi nemulţumire în care au ajuns toate părţile (investor, tehnolog, arhitect şi executanţii) tavanul a fost închis fulger pentru punerea sălii la dispoziţia publicului, uitându-se de executarea în acest tavan a gurilor (obligatorii) de întreţinere a funcţionarii echipamentelor.

Care sunt în curs de execuţie, printre picături.

Nu mai insistăm.

 

Concluzii

Totul ar fi decurs altfel dacă:

-        Investorul ar fi fost convins de la bun început de importanţa pe care o are elaborarea documentaţiilor tehnico-economice (proiectelor) corecte, în concordanţă cu scopul investiţiei, de către toate specialităţile participante la lucrare;

-        S-ar înţelege că în cazul lucrărilor medii şi mari, depăşind ca valoare câteva sute de mii de euro, nu sunt suficiente doar ofertările „la cheie”, ieftine;

-        S-ar fi făcut verificarea potenţialelor de proiectare ale ofertanţilor pe componente de clădire (arhitectură, tehnologie, construcţii sau instalaţii), de aici pornind succesul sau insuccesul realizării investiţiei;

-        Înainte începerii execuţiei fizice a lucrărilor ar fi fost cunoscute, analizate şi  suprapuse proiectele tuturor specialităţilor participante la investiţie, aflându-se din timp influenţele tuturor specializaţilor concurente asupra soluţiilor tehnice adoptate de ceilalţi parteneri şi a modului de desfăşurare a investiţiei în întregul acesteia;

-        Ar fi fost întocmit, de la bun început, sub o autoritate unică (tehnologul sau arhitectul), planul de coordonare (temporală şi spaţială) a execuţiei tuturor lucrărilor.

 

Acestea sunt o parte din măsurile posibile de luat pentru o bună execuţie, care ar evita urmări de felul celor relatate.

Dumneavoastră puteţi să vă imaginaţi, cu voioşie, o sumedenie de alte urmări, care sa ne confirme (dacă mai era nevoie) zicala: Unde nu-i cap, vai de …buzunare !

 

Articol publicat în Revista INSTALATORUL nr. 4 / 2005.



* Doctor Inginer în Termo-Hidraulica Instalaţiilor, Expert Tehnic, Verificator de Proiecte, Prof. Univ. Asociat  la UTCB şi UPB, Cercetător Ştiinţific Principal la INCERC - Bucureşti (1970-1994), membru AIIR, membru AGFR, membru al Asociaţiei Americane a Inginerilor din Încălzire, Refrigerare şi Aer Condiţionat-Inc. (ASHRAE). Tel: 0722 363 066. Tel/Fax: 021 232 51 45. E-mail: tt@airconditioning.ro. http:\\ www.airconditioning.ro.