Cap 04-2005 SERIOASA PROBLEMĂ A POLUĂRII AERULUI
(partea I-a: CAUZE EXTERNE
ŞI INTERNE)
Teodor TERETEAN*
În articol, conceput în
mai multe părţi, se analizează unele aspecte ale poluării
aerului din exteriorul şi interiorul incintelor în care trăim. Se
analizează câteva cauze şi consecinţele acestora. Se propun
unele soluţii.
The paper, divided in some parts, examines some causes of the air
pollution (outside and inside of our buildings) and suggests some technical
actions to be taken to solve this situation.
Acest articol ni se
adresează, de fapt, tuturor.
Atât celor
interesaţi să trăiască sănătoşi, cât şi
celor ce vor să rămână …voinici.
Dar mai ales
urmaşilor noştri.
Colindând în ultima
vreme, destul de des, tot felul de incinte, mi-am pus un …pachet (o exprimare
la modă, nu-i aşa !) de întrebări ciudate: oare ne dăm
seama, cu adevărat, de calitatea aerului pe care îl respirăm ?
Viaţa ne-a
arătat, cu precădere în ultima vreme, că:
-
dacă îţi faci o
casă prea aproape de albia unui râu (mai de pe la munte, dar se pare că
e la fel şi la vale), un puhoi ţi-o poate face, repejor,
…ambarcaţiune;
-
dacă îţi tragi
în casă, pe furiş, o conductă improvizată de gaz metan, o
scânteie bine temperată ţi-o poate face …aeroplan sub antiaeriana
inamică;
-
dacă într-un club
(mai ales de noapte) înghesui tot felul de materiale neignifugate (moderne
evident), uitând că între timp au fost inventate sprinklerele (y-compris
regulile lor de folosire), afli (post-factum !) că nici vitejia
pompierilor nu este de ajuns să-ţi fie …de-bine ! ş.a.m.d.
Tot astfel, dacă
ţinem seama că, oricât ar mormăi cineva contra, viaţa ne
obligă să …respirăm !
La ce vârstă trebuie
oare să ajungem pentru a preţui, realmente, aerul proaspăt
şi curat ?
În definitiv ce este
aerul proaspăt ?
Nu am să vă
dau, acum şi aici, o definiţie.
Mai întâi să
frunzărim un set de informaţii, recente, referitoare la poluarea
aerului exterior autohton, la care vă propun să medităm
împreună.
Praful. Locuitorii din Bucureşti au de inhalat lunar
cca. 273 de tone de praf pe un kilometru pătrat; dar nici cei din
Timişoara, Cluj, Constanta sau Craiova nu au o soartă mai
grozavă; conform ultimelor date publicate de presa scrisă,
oraşele din ţara noastră au un grad de poluare de trei ori mai
mare decât cele din vestul Europei.
Poluarea industrială. Este responsabilă de deversarea gazelor
toxice în zonele limitrofe ale uzinelor, aflate încă în funcţiune,
şi nu numai; asta în exteriorul lor pentru că în interiorul acestora
situaţia pare şi mai complicată.
Poluarea fonică. Este generată, atât de industrie, cât şi
de traficul rutier; nici amenajările comerciale sau rezidenţiale nu
pot fi omise (dacă ne gândim numai la condensatoarele aparatelor de aer
condiţionat, montate în cele mai …stupefiante locuri & poziţii).
Traficul rutier. Nu mă gândesc la
zgomotul complet asurzitor al motoarelor autovehiculelor, vechi de câteva
decenii, asezonat cu …saxofoanele motoarelor noi-nouţe de motociclete
de-dată-recentă; problema, mai aproape de specializarea
noastră, se referă la oxidul de carbon şi plumbul oferite cu
generozitate de numărul, continuu crescător, al motoarelor de-reglate
& ne-reglate, zburdând în voie în noua economie de piaţă
autohtonă.
Sa presupunem că, ai
noştri colegi de la Protecţia Mediului Înconjurător, vor pune
piciorul în prag şi vor găsi o soluţie în viitorul imediat.
Să vedem ce ne
aşteaptă pe noi, cei care lucrăm la Protecţia Mediului
…Interior.
În ţările
civilizate, cu un grad corespunzător de urbanizare, oamenii îşi
petrec mai mult de 90% din viaţă, în interiorul clădirilor.
Prima
ciudăţenie, pe care puţini dintre noi o
conştientizează …apăsat, este aceea că aerul din
încăperile în care ne aflăm este (în lipsa unor măsuri consistente
şi corecte de ventilare) mai poluat decât cel de afară.
Suntem deja familiarizaţi
cu deschiderea, încă de dimineaţă, de către gospodina casei, a ferestrelor casei
noastre.
Acţiunea menţionată,
fiind cerută de o necesitate biologică, se realizează prin
ventilare naturală: deschiderea ferestrei permite înlocuirea de la
sine a aerului consumat (stătut) din încăpere cu aer din exterior,
proaspăt.
Cu condiţia ca acesta să nu
fie poluat, la rândul său.
Aerul proaspăt are o
compoziţie (în medie) deja cunoscută: 21% oxigen, 0.03…0.04% bioxid de carbon, 78%
azot, 1% gaze inerte şi (demn de reţinut) între 5 şi 25 grame de
apa (sub forma de vapori).
Numai atât.
Restul ar fi poluanţii
infiltraţi …mişeleşte.
În acelaşi timp, analize
medicale minuţioase au arătat că aerul expirat de o persoana adultă are
o altă compoziţie: 16.3% oxigen (o scădere
cu 7.4%), 4% bioxid de carbon (o creştere de 100…133 de ori),
79.7% azot (o creştere cu 1.7%), 1% gaze inerte şi (demn de
reţinut) 45 grame de apă (o creştere cu 20…40 grame de apă).
Procesele metabolice ale
organismului necesită prezenţa oxigenului în sânge.
Chiar în poziţie de repaos
corpul uman consumă în
plămâni cca. 30 W (25 kcal/h pe „stil
vechi”) din energia sa internă
pentru a „umezi”, aerul inspirat din mediul înconjurător, în
speţă, din încăperea în care ne aflăm.
În cazul în care acest fenomen nu se poate produce,
ţesuturile plămânilor „se lipesc”, schimbul de oxigen cu sângele
fiind grav afectat.
De altfel, acest proces de umezire a plămânilor se pune în
evidenţă iarna când respiraţia noastră ne arată „aburul” la expiraţie.
Să mai adăugam
faptul ca în bucătăriile noastre se produc cca. 0,6 m3 de
bioxid de carbon prin arderea a 1 m3 de gaz metan.
În plus, dacă ardem
gazul metan direct în sobe sau în centralele de apartament, necesarul de aer
proaspăt creşte.
Este
de neconceput ca o casă modernă să nu aibă o hotă de bucătărie cu
evacuare directă, în afară, a poluanţilor născuţi aici: vapori
graşi (de la prepararea mâncărurilor /semi/-lichide), aerosoli (de la
prepararea fripturilor, prăjelilor, arsurilor etc.), mirosuri (de la toate
mirodeniile utilizate etc.), produse de ardere (bioxid de carbon, de sulf, de
azot etc.).
Tot astfel grupurile sanitare
excelează prin producerea de umiditate (de la spălare etc.) şi
de mirosuri …corporale.
Ca puncte de introducere, în
cazul ventilării naturale a casei, se consideră
ferestrele şi uşile de la balcoane (nu şi uşa de la
intrarea în apartament întrucât aceasta face legătura cu un hol colectiv
care, în marea majoritate a cazurilor, este depozitarul unor rezerve de aer
pre-poluat).
În cazul unor case
(apartamente) cu pretenţii moderate, prin ventilare naturală se
poate realiza o împrospătare a aerului echivalenta cu 1…2 schimburi pe
oră a întregului volum.
Cu alte cuvinte, la un
apartament cu 3 camere şi o suprafaţă totală utilă de
cca. 100 mp, volumul util este de cca. 280m3; în aceste
condiţii prin ventilare naturală se pot introduce între 280 şi 560 m3/h
aer proaspăt, suficient pentru activitatea normală a
3…4 persoane.
În timpul iernii, introducerea
aerului proaspăt necesită (la vârf, adică la o temperatura
exterioară de –15oC) o putere termică instalata
suplimentară de cca. 3…6 kW.
În cazul unor case cu un grad
sporit de confort, în care proprietarul are posibilităţi mărite
de investire, se recomandă o mini-instalaţie (mecanică) de
introducere a aerului proaspăt, filtrat, răcit (vara) şi
încălzit (iarna).
Să privim, cu
puţină luare aminte, figura ataşată: se referă la
poluanţii dintr-o reşedinţă modernă, normală.
Aceştia pot fi
grupaţi după cum urmează: praf, mirosuri, fum de ţigară, păr de
animale (în living dar, mai nou, şi în dormitoare), igrasie (în holul de
intrare), emisii de ozon, chimicale (în debarale), produse de ardere, mirosuri
(în bucătărie) etc.
Cele de mai înainte arată,
dacă mai era nevoie, necesitatea filtrării aerului din casele noastre
moderne, chiar dacă nu există o instalaţie de introducere mecanică de
aer proaspăt.
Cu alte cuvinte este bine ca
aerul din incintă să fie filtrat cu ajutorul unui purificator de aer
sau cu a apartului de climatizare tip „split”, montat aici.
Informaţiile actuale, pe
care le avem în domeniul ventilării resedintelor, arată necesitatea
realizării până la patru trepte de filtrare şi purificare a
aerului exterior introdus sau recirculat în încăperi, astfel:
-
prefiltrarea
mecanică, pentru reţinerea
particulelor mai mari de 25 de microni,
-
filtrarea mecanică (conform normei europene EN779), pentru
reţinerea particulelor cuprinse între 10 şi 25 de microni,
-
trecerea prin raze
ultraviolete, pentru distrugerea
bio-aerosolilor şi
-
generarea de oxidare
foto-catalitică cu ultraviolete, pentru
distrugerea amestecurilor volatile organice.
Desigur preţul plătit
pentru asemenea instalaţii este pe măsură.
Însă, este bine să ne
reamintim cele de la începutul articolului: trăim în aglomerări
urbane în care calitatea aerului, chiar exterior, lasă de dorit.
În definitiv confortul
vieţii noastre continuă sa aibă la bază
respirarea unui aer cât mai …curat.
Studii recente, pe care le-am
parcurs în ultima vreme, analizează impactul direct, asupra
sănătăţii oamenilor, al diferiţilor poluanţi
aflaţi în aerul interior în care, vrem şi noi cetăţenii
români, să ne petrecem cât mai curând, mai mult de …90% din timpul nostru.
Vom vedea în următoarele
părţi ale articolului, pe larg, care sunt consecinţele şi
mai ales ce avem de făcut.
Cât nu este prea târziu.
Articol publicat în Revista INSTALATORUL
nr. 5 / 2005.